Nediscriminarea începe cu un lucru simplu: să vedem omul, nu eticheta.
Fiecare persoană tânără are dreptul să fie tratată corect, indiferent de cine este, cum arată, de unde vine, ce crede, ce poate sau prin ce dificultăți trece.
Discriminarea nu apare mereu prin gesturi mari. Uneori se ascunde în glume, porecle, presupuneri sau reguli care par „normale”, dar care îi fac pe unii oameni să se simtă excluși, umiliți sau ignorați.
Poate fi discriminare atunci când:
- râdem de accentul, corpul, religia, originea sau dizabilitatea cuiva;
- presupunem că o persoană „nu poate” înainte să îi dăm o șansă;
- evităm pe cineva doar pentru că este diferit;
- spunem „era doar o glumă”, deși cineva s-a simțit rănit;
- nu invităm pe cineva într-o activitate pentru că „nu se potrivește”.
Chiar dacă intenția nu a fost rea, efectul contează.
Putem construi un spațiu mai sigur și mai corect prin gesturi simple: nu judeca înainte să cunoști, întreabă în loc să presupui, folosește un limbaj respectuos, ascultă persoana afectată și spune ceva atunci când vezi o nedreptate.
O persoană nu este o etichetă. Este o poveste întreagă.
Nu presupune. Ascultă. Include.
