Respectul începe cu felul în care ne privim unii pe alții. Un tânăr rom este, înainte de orice, un tânăr. Cu interese, emoții, întrebări, talente, visuri și planuri de viitor. Nu o etichetă. Nu un stereotip. Nu o presupunere. Incluziunea înseamnă ca fiecare tânăr să poată participa fără frică de judecată. Să fie ascultat, tratat cu respect, invitat în grup, luat în serios și sprijinit să își spună povestea în ritmul lui. Nu există „tânărul rom tipic”. Tinerii romi nu sunt toți la fel. Fiecare persoană are propria poveste, propriile alegeri și propriul mod de a se raporta la identitatea sa. Stereotipurile pot răni. Chiar și atunci când par „doar vorbe” sau „doar glume”, ele pot transmite mesajul că un tânăr este deja judecat înainte să fie cunoscut.
Putem alege altfel:
- să întrebăm, în loc să presupunem;
- să invităm, în loc să excludem;
- să ascultăm, în loc să tragem concluzii;
- să nu râdem la glume rasiste;
- să nu folosim etnia ca insultă;
- să respectăm identitatea fiecăruia;
- să tratăm fiecare tânăr ca persoană, nu ca reprezentant al unui grup.
Dacă ești tânăr rom, nu trebuie să demonstrezi nimănui că meriți respect. Îl meriți deja. Ai dreptul să participi, să fii ascultat, să ceri sprijin, să îți urmezi interesele și să fii văzut ca persoană, nu ca etichetă. Dacă nu ești rom, poți fi un aliat. Nu trebuie să fii perfect. Trebuie să fii dispus să înveți, să creezi spațiu, să asculți și să intervii atunci când vezi o nedreptate. Incluziunea tinerilor romi nu înseamnă tratament special. Înseamnă tratament corect, demn și atent la barierele reale. Alege să fii parte dintr-un grup în care fiecare tânăr are loc.
